Ce ești viață? , ce ești oare, pentru cei ce te-au gustat,
Dar pentru acei ce-n tine, vre-o odihnă n-au aflat,
Pentru cei care și astăzi, le deschizi mereu un drum,
Plin de pietre... oare viață, pentru ei ce ești acum?

Pentru cei care în tine doar suspină... ce tu ești,
Pentru cei care oftează... de ce taci și nu vorbești,
Viață... crezi că poți tu toate, să le ai... dar nu-i așa,
Cei ce trec astăzi prin tine, merg acasă-n slava Sa.

Pentru ei ești doar o cale, chiar de grea vrei tu să fii,
Nu vei fi... căci au o țintă, să ajungă-n veșnicii,
Printre stânci îi treci... pustie, dură ești tu uneori,
Tu îi urci pe-un deal... pe-o culme, ce-i coboară uneori.

Câteodată-i duci prin vale, dar în față au mereu,
O ieșire... de-i îngustă, nicicând nu le este greu,
După ea e Cel ce viață... știe tot ce vrei să faci,
Îți cunoaște El și gandul, uneltirea... chiar de taci.

Uneori ești amăruie, dar acei care te știu,
Ei aleargă înspre miere, viață prin al tău pustiu,
Valuri de nisip în față, tu ridici să îi stropești,
Dar în ei arde-o iubire, nu poți tu să îi oprești.

Nu te zbate să-i faci viață, astăzi niște robi ai tăi,
Cei care azi trec prin tine, Domnul i-a făcut ai Săi,
Să îi duci în rătăcire, tu nicicând nu vei putea,
Cel ce astăzi îi conduce-i poartă doar pe mâna Sa.