Cel ce este adevărul, Cel ce este doar El viață,
Este Cel care întruna-și pune mâna pe-a ta față,
Lacrimile să îți șteargă, de nu-l vezi... El e mereu,
Lângă tine să-ți ridice-a ta povară... greul tău.

Cel ce inima-ți cunoaște, cu al ei sumbru adânc,
Este unul, este veșnic, este viu... El este sfânt,
Doar El poate să-nțeleagă, alții ce nu înțeleg,
Care spun că sunt cu tine, dar pe lângă tine trec.

Te cunoaște, El îți știe, gândul și privirea ta,
Inima ți-o copleșește, Domnul cu prezența Sa,
Nu te-ascunde... te găsește, ochii Lui mereu privesc,
Suflete spre-a ta ființă, spre-ai tăi păși ce se grăbesc.

Cel ce te-a iubit pe tine, El și astăzi te iubește,
Din iubirea ce ți-o poartă, El la Tatăl mijlocește,
El e neschimbat... e Domnul, ce pe cruce-a mijlocit,
Din iubire pentru-aceia, ce pe El l-au răstignit.

Cel pe tine ce te știe, este Cel ce te-a știut,
Dinainte de-a te naște, te-a ales... de la-nceput,
Nu te va lăsa nici astăzi, pentru tine a luptat,
Nu să fii pierdut pe cale, ci un fiu de Împărat.

Cel ce te-a creat pe tine,
El e Atotștiutor,
Peste-acest pamânt și ceruri, doar El este Domnitor,
El și ție-ți este Tată, Prietenul adevărat,
Singurul... ce niciodată-n viață El nu te-a lăsat.