Ce dor în mine arde astăzi,
Ooo... Doamne Dumnezeul meu,
E dor de cer, e dor de-acasă,
Ce uneori îl duc cu greu.

Îmi umple pieptul el de Tine,
Și inima mereu de cânt,
El gura îmi deschide Doamne,
Să te slăvesc și-atunci când plâng.

Îmi este dorul bucurie,
Când mările mă tot stropesc,
Când munții-n față mea Isuse,
Se-nalță ei atât de des.

Îmi este el a mea răbdare,
Când așteptarea este grea,
El este Doamne-atât de mare,
E dorul după Țara Ta.

Ce dor în mine zace astăzi,
El arde... este-nflăcărat,
Din zorii răsăriți de soare,
Până-n răcoare... înserat.

El mâinile-mi spre ridică,
Privirea o ridică-n sus,
Căci dorul ce-i așa fierbinte,
El este-un dor după Isus.

E cel ce lacrima mi-aduce,
De mângâiere, de alin,
Mi-aduce dorul mie-adesea,
Unul mai mare în suspin.

E dorul care azi mă face,
Să stau de veghe-n orice zi,
Ca să nu pierd în viață clipa,
Când dorul meu îl va-ntâlni.

De-atunci va fi pentru-o vecie,
El stins de Cel ce l-a aprins,
Căci niciodată despărțirea,
Nu mă va face un învins.

Vom rămânea o veșnicie,
În veșnicii cu Dumnezeu,
Ce azi îmi este mie dorul,
Ce uneori îl duc mai greu.