Să nu îți plângi de milă, ci-n toate mulțumește,
Acelui ce e veșnic, căci El te prețuiește,
Îți știe frământarea, îți știe suferința,
De-aceea El lăsat-a aicea jos, credința!

Când ai în suflet Duhul, oricât de grea-i durerea,
Îl simți atât de-aproape, îi simți chiar mângâierea,
Căci El nu-și lasă fiii să piară-n deznădejde,
Pe brațe îi ridică când sunt în vreo primejdie!

Adeseori, în jale, nu mai privești spre soare,
Te adâncești în umbra ce duce la pierzare,
Dar stai, ridică-ți ochii, vezi ce senină-i zarea,
Acolo-i biruința și binecuvântarea!

Să nu îți plângi de milă, ești unic, ai valoare,
Tu ești purtat pe brațul Celui ce-I veșnic tare,
Îți ocrotește pașii de orișice cădere,
Ridică-te și umblă, căci El îți dă putere!

Iar dacă voci vrăjmașe mereu îți dau târcoale
Și vor să te-amăgească, spunându-ți vorbe goale,
Tu să citești Cuvântul ce-i Adevăr și Viață,
De El s-asculți în clipa când cauți o povață!

Chiar de-ar pieri pământul, oameni și dobitoace,
De stai lipit de Domnul, tu vei rămâne-n pace,
Când trupul de țărână se va întoarce-n vatră,
Sufletul plin de slavă se va-nălța la Tatăl!

27/07/2021, Barcelona- Lucica Boltasu