Cât de dulce-i părtășia, dintre frați... dintre surori,
Când strigăm în rugaciune, ooo... Isuse... Tu cobori,
Cu un lanț sfânt de iubire, ne unești ca noi sa fim,
Cei ce nu lăsăm în urmă... pe niciunul... căci iubim.

Cât de dulce-i părtășia, când vre-o dată nu lipsește,
Nici-o soră, nici-un frate, chiar pe cale de-obosește,
Căci o rugăciune care, din iubire-i înălțată,
De pe-un tron e auzită, ea deschide ceru-ndată.

Și de sus în grabă vine, pentru cel ce-i obosit,
Ajutorul, căci în rugă Duhul sfânt el ne-a unit,
Și văzduhul la o parte, el se dă când din iubire,
Și în sfânta unitate, strigă frații către Mire.

Dulce este unitatea, sfântă este căci de-un sfant,
Între noi a fost lăsată, cât trăim pe-acest pământ,
Despărțirea să nu fie, ea vre-o dată printre noi,
Ci mereu să dăinuiască, dragostea chiar și-n nevoi.

Să fim unul lângă altul, împreună să luptăm,
Văduva dar și orfanul, nicicând să nu îl lăsăm,
Nici bătrânul, nici bolnavul, să nu fie el uitat,
Între noi frățietate Domnul sfânt El a lăsat.

Să fim sprijin celui care, este deznadajduit,
Ajutor pentru acela, ce luptând a obosit,
Să simtim cu cel ce plange, și cu cel ce-i bucuros,
Asta ne învață astăzi, zi de zi Isus Hristos.

El ne spune că iubirea, este sfântă, e curată,
Din iubire sus pe cruce, a luptat și El odată,
Pentru-ntreaga omenire, pentru-ntreg acest pământ,
A iubit cu o iubire, ce iubește doar un sfânt.

Să iubim și noi ne spune, a iubi... este frumos,
Este-un dar, este o arma, de-a ieși doar glorios,
Chiar din cea mai cruntă luptă, căci iubirea biruiește,
Pe cel plin ce-i de iubire, diavolul îl ocolește.

Să rămânem fiecare, în această legătură,
Goală ce-i de vrăjmășie, seacă este ea de ură,
Să iubim orice ființă, părtășia să ne fie,
Mereu binecuvântată, de Cel viu din veșnicie.