Te numești creștin în viață,
Și eu spun că sunt creștin,
Ne-ntâlnim la adunare,
Mai cântăm... mai povestim.

Afișăm pe faț-un zâmbet,
Uneori e mai forțat,
Căci așa ne spune Domnul,
Dar vrea unu-adevărat.

Când ne cere El sfințire,
Capul toți îl aplecăm,
Când ne cere ascultare,
Gura-nchidem... doar tăcem.

Dar tăcem cand El vorbește,
Căci afară când ieșim,
Doamne iartă-ne dar gura,
Noi o clipă... n-o oprim.

El ne cere unitate,
Mâna-ntindem... ne unim,
Dar afară din păcate,
Doamne noi ne despărțim.

Căci acolo nu-l cunoaștem,
Știm doar înălțimea noastră,
Doamne-n milă Tu coboară,
Eul nostru dintre astre.

Ne vorbește azi... și mâine,
Pentru noi iar va vorbi,
Până va vedea schimbarea,
Că-n curând El va veni.

Va veni... nu suntem gata,
De mereu astăzi ne spune,
Să ne rupem mai în grabă,
De păcat... de-această lume.

De ne cere azi sfințire,
Nu suntem noi niște sfinți,
De ne cere ascultare,
Suntem niște răzvrătiți.

De ne cere umilință,
Sus pe culmi astăzi urcăm,
Caci ne place înălțimea,
Iartă-ne azi te rugăm.

Pentru toți este cuvântul,
Chiar și pentru cel din spate,
Pentru cel ce-i după ușă,
Pentru cel ce-i mai aproape.

Chiar și pentru tine este,
Care spui acu în gând,
Că nu este pentru tine,
Azi cuvântul... că ești sfânt.

Este el și pentru mine,
Iartă-mă te rog Isus,
Că nu am luat aminte,
Până astăzi ce mi-ai spus.

Si te rog pe mai departe,
Să ne spui... să ne vorbești,
Despre-a noastr-ascunsă stare,
Doamne să n-o ocolești.

Te rugăm să strigi și mâine,
Să ne musti prin cuvânt,
Să-nțelegem fiecare,
Locul nostru Domn preasfânt.

Să-nțelegem a Ta voie,
Să fim după placul Tău,
Să călcăm pe-a Tale urme,
Să ne-ndepartăm de rău.