Să nu gândiți că Luna plagiază,
Voi știți, este regina Soarelui,
Dintr-un zenit de raze în amiază
Străluce-n nopți cu strălucirea lui

Cu fața blândă-n voalul de mireasă,
Cu cât mai neagră-i noaptea, de tăciuni,
Cu-atât mai mult e ea mai luminoasă,
Cu zâmbet larg desferecă minuni.

Din cornul Lunii picură pomadă,
Stinge groaza nopții ca pe-o boare,
Orbul poate Calea să o vadă,
Ea mărturisește despre Soare.

Când giulgiul nopții lumea o-nveșmântă
Nu vreți să fim ca Luna dragii mei?
Să strălucim cu o Lumină sfântă,
Să lămurim întunecate căi.

În noaptea neagră, neagră ca de smoală
Semănători de Lumeni, ce frumos!
Să-nvingem întunericul de-afară
Prin Raza sfântă a Lui Isus Cristos!