De-ai locui intr-o coliba
De-ai locui intr-o coliba
Zidita cu paie si fan,
Tu n-ai fi singur nici o clipa
Caci Domnul tau ti-ar fi Stapan.
Si daca singura speranta
Ti-ar fi o mana de malai,
Sau un pahar de untdelemn
Din care la saraci sa dai,
Si daca singura strigare
Si daca ultimul cuvant,
Ti-ar fi un plans de disperare
Tu nici atunci n-ai fi infrant.
De-ai fi cel mai sarac din lume
Si de prieteni parasit,
Chiar fara bani si fara casa
Cu Domnul poti fi fericit.
Si daca singura avere
Ti-ar fi doar rugaciunea ta,
Scaldata-n lacrimi si durere
Tu chiar si-atunci te-ai bucura.
Si daca inima-ti zdrobita
Ti-ar fi impovarata greu,
De o dorinta neimplinita,
Nadejdea ti-ar fi Dumnezeu.
Statistici
- Vizualizări: 1595
- Export PDF: 1
- Comentarii: 2
Opțiuni
De același autor
Psalmii 4:8 Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.
Dear înţelege oamenii poezia aceasta..
Cu Isus, ai totul ce este bun şi desăvîrşit. Traiesc într-o ţară unde oamenii îşi fac căşi,pe care dacă le-ai vizita,pentru a găsi ieşirea ar trebui să existe indicatoare cu exit!
Mai bine o colibă...dar cu Isus.Continuă să lucrezi cu talantul.Am să revin la poeziile tale.
Domnul cu tine!
Poti sa ai multe palate
Daca Isus e departe,
Dragoste n-ai sa gasesti,
Tot sarac tu te numesti.
Mucegaiul nemultumirii corodeaza,
Tot mai mult vrea si tot infometeaza.
O coliba-n care locuieste dragoste
Are toate bogatiile in ea,
Caci minunile cerului o impodobesc
Si darurile sfinte infloresc.