POEM DE CRACIUN
Corina Sunamita Pais




1) Ogoarele au adormit în noapte,
Iar câmpu-i nea, cum gheaţă este râul
Şi albe-s dealurile-depărtate
Cum alb ni-e sufletul şi cald ni-e duhu

2) Pe cerul plin de pace se văd stele
Iar altele mai mari coboară-n fulgi.
Sunt mai voioase astăzi, parcă, ele,
Deşi nu e nici una pentru magi.

3) Se-aud colindatarii-n depărtare,
Răsună imnuri sfinte pe pământ,
Iar inimile-nalţă o cântare
Spre slava Celui ce-i în veci Preasfânt.

4) E ZIUA DOMNULUI! E bucurie!
Copii, părinţi şi vârstnici, laolaltă
Ne-am adunat cu toţi la părtăşie
Să ne-amintim de ziua minunată.

5) Când s-a născut ISUS – al nostru REGE
Mântuitorul nostru preaiubit
Ca din păcat, din laţ să ne deslege
Şi să ne dea viaţă-n infinit.

6) Privind în adâncimile iubirii,
Privind la ura grea de pe pamânt,
La haina albă a neprihănirii
Şi la noroiul de pe-al nost’ veşmânt.

7) S-a coborât din ceruri EL – DIVINUL,
Un dulce Soare, un Luceafăr blând
Să stâmpere otrava şi veninul
Ce diavolul aduse înşelând.


8) Căci primii doi vorbiră cu duşmanul
Uitând s-asculte glasul Lui etern
Şi-mbraţişară, negândind, păcatul,
Păşind întâia data spre infern.

9) Şi-atunci, cu mult ’nainte să se nască
Când omul săvârşise primul rău,
Când grijuri şi nevoi aveau să-l pască
Atunci, aşa grait-a Dumnezeu:

10) Va fi-ntre şarpe şi între femeie,
Între sămânţa ei şi-a lui Satan
O ură veşnică şi-o vraşmaşie
Ce-l va zdrobi sub talpă pe Satan.

11) De-atunci trecură ani de grea durere
Pentru aleşii Tatălui de sus,
Însă aveau în duh o mângăiere,
Că-l vor vedea odată pe Isus.

12) Pe domnul, Balaam cânvda-L zărise,
Dar ÎL vedea pe drum, în depărtare,
O stea care din Iacov răsărise
Şi un toiag de sfântă alinare.

13) Un alt profet vorbi despre MESIA
Că Duhul Sfânt în EL s-a odihni,
ÎNŢELEPCIUNEA, SFATUL şi TĂRIA,
FRICA DE DOMNUL ÎL va insoţi.

14) Când toate-acestea păreau a fi vise
Ce-n noaptea neagră par reale, vii,
Au încolţit în inime aprinse,
Şi-adus-au dimineaţa într-o zi.

15) Noi vă vom spune azi cum ISUS- DOMNUL
S-a coborât în om umil la noi,
A suferit simţind la fel cu omul-
Sărac, îndurerat ţi în nevoi.

16) Noi vă vom spune împlinirea sfântă
A spuselor profeţilor demult
Ce peste tot pe oameni îi încântă
Căci pe pamânt MESIA s-a născut.

17) Trăia în Nazaret, în Galileea
Printre fecioare una preafrunoasă.
Acea fiintă se numea Maria
Şi ea era de Dumnezeu aleasă.

18) Maria- tânără neprihănită-
Frumoasă floare rară din grădini,
Fiinţă paşnică şi preaiubită,
Ca apele din sfintele fântâni

19) Era logodnică a unui june
Neprihănit şi tânăr, şi frumos.
Era tâmplar, cum Biblia ne spune
Şi pentru Domnul Sfânt, om credincios.

20) Dar într-o zi a anului senină,
Când în suspine blânde se ruga,
Cu faţa-n lacrimi şi de pace plină,
Zăreşte-un înger care strălucea.

21) "- O! nu te teme cea de pace plină
Căci Dumneyeu te-a-nvăluit în har,
Cu viaţa-ţi binecuvântată, lină,
Printre femei tu esti argintul rar.

22) Eliberează, dar, a ta inimă
S-alunece în sfinte părtăşii,
Maria! Tu de astăzi vei fi mamă,
Tu vei aduce lumii bucurii.

23) Înaintează-n cânt pe cale
Căci spinii toţo sunt flori de dor,
Sunt stropi ai dragostei prin care,
Vei naşte un MÂNTUITOR..

24) Din Duhul Sfânt EL se va naşte
Şi ÎI vei pune numele ISUS!, "
"Eu nu cunosc acestea toate,
Dar facă-mi-se după cum ai spus. "

25) Se duse, mai târziu, în drumeţie
Cu Iosif ce-o-ngrijea cu sfănt respect.
Mergeau la Betleem să se înscrie,
Urmând al lui Cezar August proiect.

26) Călătoriră osteniţi spre locul
Unde-a copilărit Iosif umil
Şi în cetate îi venise timpul
Mariei ca să-L nască pe COPIL.

27) Dar, neavând la han un spaţiu cald,
Un loc de poposire, un locaş
Maria a născut şi într-un grajd,
În iesle-L puse pe copil, gingaş.

28) Atunci se împlinise-o profeţie:
„Tu, Betleeme, nu e;ti ne-nsemnat
Căci vei aduce lumii bucurie -
UN DOMNITOR, AL PĂCII ÎMPĂRAT. "


29) Păstori ce cunoşteau adânc ţinutul
Oiţele pe-atunci îşi străjuiau.
Ca să nu-i biruiască leneş somnul
Stăteau la foc şi între ei vorbeau.

30) Priveau din când în când înspre desişuri
Vreo fiară să n-atace turma lor,
Când se-auziră-n noapte dulci ecouri
Şi glasuri line se-auziră-n cor.

31) - Aţi auzit? Îngână cel mai tânăr...
Aud un cor ce cântă în văzduh!,
- O, nu răspunse unul. Eşti prea tânăr...
Vei fi iubind şi ti auzi vreun duh.

32) Când pacea se-aşternu în noaptea-adâncă,
Din geamătul pustiei depărtate
Se auzi un cânt din stâncă-n stâncă,
Şi coruri izbucniră toate-odată.

33) - Ia ascultaţi! vorbi-n uimire unul.
- Dar, ia priviţi! Ce se întâmplă oare?
Parcă se-nseninează dulce cerul...
Parcă în noapte se iveşte-un soare.

34) Aud şi văd acum sfintele coruri -
Sunt îngerii ce cântă clar, mereu...
Simt ale heruvimilor ecouri
Ce cântă: "SFÂNT, SFÂNT, SFÂNT E DUMNEZEU!".

35) "Să fie pace pe pământul vostru
Între acei plăcuţi lui Dumnezeu,
Iar sus în cer unde-i locaşul nostru,
Răsune :SLAVĂ! SLAVĂ! tot mereu. "

36) De bucuria sfântă, serafimii
Au coborăt din slăvile cereşti.
Arhangheli, luptători şi serafimii
Formau un cor de cete îngereşti.

37) O, ce sublime melodii cântară!
Ce duioşie au adus! Cât foc!
Cînd noaptea rece o înseninară
Ţâşnise dimineaţa-n acel loc.

38) Păstorii, neştiind ce se întâmplă -
De este adevăr sau este vis -
Şi-au aplecat pe iarbă a lor tâmplă
Şi căutau un loc de ascunziş.


39) - Să nu vă temeţi! îngerul rostise
Căci vă aduc din cer o bună veste,
Azi, în Iudeea-n faşă stă în iesle
Un prunc ce din fecioară sfântă este.

40) Azi s-a născut în lume copilaşul
Trimis din cer de Însuşi Dumnezeu.
Suavul ,dulcele copil, gingaşul,
Va mântui pe oameni de cel rău.

41) Cântă apoi cu glasu-i corul sfânt:
„Mărire, slavă-n cerurile-nalte
Lui Dumnezeu. Şi pace pe pământ
Între acei cu sufletele calde. "

42) Păstorii au pornit apoi spre locul
Care ducea la staulul vestit
Şi fiecare vru să vadă pruncul
Ce s-a născut şi ceru-a înveselit.

43) În graba lor ajunseră la locul
În care se afla cel copil,
Cu o iuţeală mare, văzând pruncul,
Îngenuncheară-n faţa lui umil.

44) O, ce frumos şi blând El şade-n iesle
Şi nici că-i pasă de venirea lor
El a venit aici s-aducă pace
Şi bucurie sfântă tuturor.

45) Cu drag le spuse mama ce-L născuse
C-a fost trimis de Tatăl credincios.
Apoi, flăcăul de la turmă spuse
Cu glasul plin de tremur şi sfios:

46) - Copile scump, al cerurilor crin
Iubire-mi dă azi chipul tău duios,
Doresc dar să fim una pe deplin
Şi-n viaţă tu să-mi dai un sfânt folos.

47) Îngenunche, apoi, sfios bătrânul
Şi ÎL privi cu lacrimi de copil,
I se însenină de-odată chipul
Şi-i zise când ÎL mângîia umil:

48) - O cum putut-ai să laşi ceruri sfinte
Cu bogăţia cea fără de margini
Şi slava pentru care nu e minte,
Nici ochi să o cuprindă în imagini!


49) Te-ai despărţit de-a Tatălui privire
Ca să te naşti în frig şi-n umilinţă.
Te-ai coborât, din Rai, din strălucire
Şi ai venit la noi în umilinţă.

50) Îngenunche apoi sfios un altul
Şi-un altul a îngenuncheat smerit.
Priviră cu un zâmjbet copilaşul
Şi ÎI vorbiră pruncului iubit:

51) „O, scump copile, Dumnezeu e-n tine,
Iar Tu, ODRASLĂ, eşti din Dumnezeu.
Viaţa ştim că de la tine vine
Şi c-ai venit să ştergi al nostru rău.

52) Acum noi ştim că-n orişicare floare,
Şi-n cerul clar, e harul Tău ceresc,
Iar mai presus de lună şi de soare
Se află raiul- tronul Tău regesc..."

53) Grăit-a cel din urmă păstoraşul
Şi au plecat la turme-nbujoraţi,
Duceau în inimă pe COPILAŞUL,
Cântând lui Dumnezeu înseninaţi.

54) Am fi dorit să fim şi noi acolo,
Să-L sărutăm, să ne-nchinăm smeriţi,
Dar ştim ca-I viu şi azi Mântuitorul,
Şi ne-a făcut ai cerurilor prinţi.

55) Am fi dorit să-i auzim pe îngeri
Cum cântă-n cor, slăvind pe Dumnezeu,
Dar şi azi cântă-n ceruri îngeri,
Când un căzut se-ntoarce de la rău.

56) L-au aşteptat preoţii, cărturarii,
Crezând că mai târziu EL va veni.
Se împietriră, nu-l luară-n seamă
Şi astfel diavolul îi amăgi.


57) Dar toţi acei ce au vegheat în noapte,
Păzind ce au primit de stăpânit,
Au auzit a îngerilor gloate
Şi pe Isus în viaţă L-au primit.

58) Tot astfel va veni şi timpul
Când se va-ntoarce ca judecător
Şi mulţi cred azi că nu e cazul
Ca să revină dup-al său popor.


59) Dar eu vă spun prin Duhul Celui veşnic:
Venirea lui Isus e chiar în prag!
Un ceas mai e, o clipă, dar în sfeşnic
Aţi mai turnat sfânt untdelemn cu drag?


60) Iar voi ce-ati şovăit în aşteptare
Uitând ce mult sunteţi de EL iubiţi,
Treziţi-vă din lunga zbuciumare,
Şi îndrăzniţi! La el sunteţi primiţi







.