TE VOI IUBI MEREU !
Corina Sunamita Pais




Isuse, Tu de ce-ai rămas
pe lângă trupu-mi ostenit ?
Acum, în ultimul meu ceas,
de ce Tu nu m-ai părăsit?

Mi-au sfâşiat sufletul tot
şacali şi tigrii nemiloşi...
Nu sunt in stare... nu mai pot
să mă ridic ! Mi-s muşchii storşi

De-atâta plâns, abia zăresc
prin ceaţă chipul Tău sublim.
Aş vrea, la pieptul Tău ceresc
să m-odihnesc, să mă alin !

Să simt fiorul blând, de har
şi-n lacrimi să mă înfăşor,
iar plânsul fără de hotar
să-şi împlinească sfântul dor...

Isuse, Tu de ce-ai rămas
pe lângă trupu-mi ostenit ?
Sunt gol ! Sunt lut fără de glas
Şi sec mi-e plânsul vlăguit.

Ah, leagă-mi rănile adânci
şi umple-mi sufletul pustiu !
Mă scoate dintre-aceste stânci
unde-am căzut, fără să ştiu...

Isuse, Tu de ce-ai rămas ?
Privesc spre chipul Tău divin
şi-n mine, blând, se-aude-un glas:
„Te voi iubi mereu !" Amin.