Găsim noi oare chiar și azi la Dumnezeu iertare? ,
A noastre răni oare mai pot primi azi vindecare? ,
Putem noi fi eliberați din lanțurile morții? ,
In nepăsare când toți, chiar azi în fața porții.

Putem fi oare noi salvați din drumuri rătăcite? ,
Când toți cu ochii-nchiși pe drum, mergem pe bâjbâite,
Când mâna Lui ea printre nori, coboară căci ar vrea,
Să ne ridice dar nu poate, noi fugim de ea.

Putem să fim trecuți de val, când nu mai e dorință? ,
Când haina care o purtăm, ea este—o neputință,
Ne înecăm căci nu mai vrem, spre mal să mai vâslim,
Vrem doar în cer, noi vrem... dar fără să ne pocăim.

Nu vom primi eliberări, și nici o vindecare,
De nu-nțelegem voia Lui, și-a noastră-nsărcinare,
Iertarea Lui n-o vom primi, de lacrimi nu varsăm,
La poala crucii-ngenuncheați, cerând să nu-ncetăm.

Nici mângâieri nu vom primi, de nu avem căință,
În trecerea de vremi... de azi lăsăm acea credință,
Ce-n dar cu toții am primit, să fie ea pierdută,
Uitată chiar de noi ce-odat, a fost ea cunoscută.

Nu vom fi nici recunoscuți, vre-o unul la răpire,
Nici înălțați în acea zi, l-a sfântului venire,
De astăzi un pământ robim, din zori până în seară,
Strângând comori ce nu vedem, că ele ne omoară.

Acel ce-a vindecat cândva, și astăzi o mai face,
Acel care demult striga, chiar dacă astăzi tace,
Mai iartă, El și vindecări, mai poate să mai facă,
Dar nu prin guri ce-au hotărât pripit, ele să tacă.

Și azi lucrează Dumnezeu, dar nu sunt lucrătorii,
Acei ce vor să mai străbată, valurile... norii,
De-i va găsi neprihăniți, cu inima curată,
El este Cel ce va lucra, chiar cu minuni îndată.