Ce ușor mi-ar fi Isuse, de n-ar fi azi calea grea,
Căci aș alerga... dar oare, înspre ce aș alerga? ,
Unde mi-ar sfârși el drumul, de mi-ar fi așa ușor? ,
Înspre ce mi-ar fi azi Doamne-a mea privire-n al meu zbor.

Dar Isuse zborul care, mi-l doresc sub cer senin,
Oare este el spre Tine? , spune-mi Domnul meu divin,
Când pe ceruri e doar soare, când nicicând nu obosesc,
Într-un zbor ce-i lin pe Tine, oare Doamne... te-ntâlnesc?

De-ar fi dimineți cu soare, zi de zi cum mi-aș dori,
Ce ușor ar fi o Doamne, căci nimic nu m-ar opri,
Nici-un vânt, nici-o furtună, dar iubitul meu Isus,
Eu te-aș întâlni pe Tine, oare până în apus?

Ți-aș simți eu Doamne mâna, de vre-un val n-ar apărea? ,
Ți-aș simți eu alinarea, dacă nu aș suspina? ,
Oare unde eu pe Tine-n zborul ce îl vreau ușor,
Te-aș vedea, sau Doamne oare, aș simți de Tine dor?

Dorul care azi mă face, ochii să-i închid să cânt,
Chiar și-n mijloc de furtună, chiar și-n adieri de vânt,
Dorul care îmi aduce, lacrimi azi de bucurie,
El îmi dă acea nadejde, că ne vom vedea-n vecie.

Ooo... Isuse, de-ar fi calea, ea ușoară, aș putea? ,
Să mai simt fiori cum astăzi, îmi inundă inima,
Când cel rău mereu se luptă, dar eu simt cum Tu cobori,
Să-mi aduci din a Ta pace, din al dragostei fiori.

Aș simți eu oare Doamne, bucuria în necaz? ,
Aș simți eu a Ta mână, cum îmi șterge-al meu obraz? ,
Domnul meu... aceste toate să le pierd eu nu aș vrea,
Să le am eu vreau întruna, chiar de calea este grea.

Nu privi l-a mea dorință, chiar de-o am când mi-este greu,
Eu vreau calea ce-i de Tine, plină Doamne ea mereu,
Chiar de-s lacrimi, de-s suspine, chiar pe ea de-i numai jale,
Nu vreau alta, eu cu Tine, vreau să fiu mereu pe cale.

De voi cere eu vre-o dată, Dumnezeule vre-o cale,
Înspre ceruri ea să fie-mpresurată cu petale,
Să n-asculți ce gura cere, căci în biblie ai spus,
Înspre cer pe flori vre-o dată, nu voi fi eu Doamne dus.