Nu-i greu să îl slujești mereu pe Domnul,
De-n viață l-ai ales ca și Stăpân,
Căci un Stăpân mereu își ocrotește,
Copiii Săi de tot ce e păgân.

Nu-i greu să îl urmezi pe-această cale,
De mână dacă-l ții pe ea mereu,
Chiar dacă uneori trece prin vale,
Cu El de mână-n vale nu e greu.

Nu-i greu când umbra morții se arată,
Vre-o teamă să te prindă n-ar putea,
De crezi în biruința de pe cruce,
Când moarte-a biruit în luptă grea.

Nu-i greu nici pe o mare tulburată,
Când valul duce bărcile în larg,
La cârmă de va fi mereu doar Domnul,
De va conduce-a bărcilor catarg.

Nu-i greu nici dacă ea mereu ridică,
Doar valuri după val, chiar din adânc,
De ținta noastră este-ntruna Domnul,
Prin valuri toți vom trece doar cântând.

Nu-i greu de-naintat sub cer cu norii,
Ce scutură adesea reci fiori,
De strângem pe pământ acele sfinte,
Ce sunt ele a cerului valori.

Nu-i greu nici în furiile pornite,
De căpetenii ce mereu răcnesc,
De vom striga... e viu... e viu azi Domnul,
Și noi suntem acei ce îl slujesc.

Nu-i greu de-n El ne punem noi nădejdea,
Nu-i greu credința vie de-o păstrăm,
Vre-o dată nu va fi vre-un greu pe cale,
La adăpostul Domnului de stăm.