Când vei veni Isuse? , căci toți te așteptăm,
Din răsărit de soare, spre Tine alergăm,
Căci vrem sa se sfârșească, acest timp de nevoi,
De multă suferință, de norii ce-aduc ploi.

Când oare vei apare, pe-acel nor coborând,
Să-nalți mireas-aleasă, ce astăzi ea plângând,
Pe drum mereu se-ndreaptă, spre ziua Doamne-n care,
Se vor sfârși aceste, ce toate-s trecătoare.

Cât ești Tu de departe, căci Doamne azi răbdarea,
Ne părăsește-adesea, făcând ca întristarea,
Ea sufletele noastre, mereu să le-nfășoare,
O Doamne... cu durere, această întristare.

Grăbește-ți Tu venirea, te-așteaptă un pământ,
Ce ție el îți cântă, chiar dacă bate-un vânt,
Chiar dacă vine-o ploaie, chiar dacă se ridică,
Azi valuri după valuri, lui nu îi este frică.

El pasul nu-și oprește, nici prin zăduf de soare,
Mereu înaintează, spre zi de sărbătoare,
Când toate vor fi ele, într-un trecut uitat,
Pe veci va fi cu Domnul, va fi doar minunat.

Apari tu mai îndată, să te vedem am vrea,
Mai vrem pe străzi de aur, cu Tine-a ne plimba,
La masa cea întinsă, cu Tine vrem să stăm,
Departe de pământul, ce astăzi îl călcăm.

Departe și de vremea, ce-i doar în suferință,
Căci Doamne-n ea se lasă, doar vremi de neputință,
Grăbește-te și vino, să te vedem am vrea,
Să ne-nălțăm cu Tine, Isuse-n slava Ta.