Nu-mi lăsa mâinile Doamne, să îmi cad-așa ușor,
Pune-n inima-mi flamandă, o dorință și mult dor,
Dup-acea neprihănire, ce-i doar după voia Ta,
Dup-acea sfințire Doamne, ce-i lumină-n lumea rea.

Nu-mi lăsa pasul să meargă, pe o margine de cale,
Căci pe-acolo sfânt Părinte, este greu, e chin, e jale,
Este drumul ce-mi va duce, sufletul în vale-adâncă,
Este drumul ce-mi transformă, a mea inimă în stâncă.

Nu lăsa să se usuce, lacrimile-n rugăciune,
Nici privirea mea Isuse, nu vreau să se piardă-n lume,
Stai în fața mea Stăpâne, în toate să te zăresc,
Dă-mi o inimă mai bună, în necaz să te slăvesc.

Nu lăsa ca să mă smulgă, din a Ta turmă de oi,
Diavolul... rămâi cu mine, în acest ce-i crunt război,
În această luptă Doamne, ce mă seacă de putere,
Ce îmi fur-a mea credință, ce-mi aduce doar durere.

Fă-te-n jurul meu chiar astăzi, scut săgeților ce vin,
Fii Tu Doamne alinare, inimii ce-i în suspin,
Fii lumină-n zile negre,
Se apar în viața mea,
Ea să-mi fie călăuză, să mă ducă-n slava Ta.

Peste casa mea ce-i ținta, celui ce urlă-n adânc,
Aripa întinde-ți Doamne, și rostește-acel cuvânt,
Ce aduce Izbavire, și acea eliberare,
Lanțurile ce dezleagă, cu a Lui putere mare.