Biruinţa-n Legământ
Când cerul sfânt ai părăsit
Şi ai venit pe-acest pământ,
Isuse, Doamne,-ai împlinit
De veacuri ce era întocmit.
Un plan făcut cu legământ!
Te-ai umilit, şi-n întrupare
Ca şi-om la fire-ai devenit,
Să poţi plăti răscumpărare
Prin Jertfa, cea salvatoare
Pentru o lume, ce-ai zidit.
Şi pentru întreaga omenire
Ce-a căpătat cerescul har,
N-a fost mai bună plănuire
În opera-Ţi, pentru zidire
De cât jertfirea, la Calvar.
O poartă astfel, ai deschis,
Cu preţul vieţii, de salvare,
Ca din nou omu-n paradis
Să-şi vadă marele său vis,
Să guste-a harului favoare.
L-ai readus, iarăşi la viaţă
Din greul blestem şi păcat,
Ca să poată, să stea-n faţă
Nu ascuns de nori şi ceaţă
Dar nici în dos, ca vinovat.
Să ştie că-n iubirea sfântă
Tu-ai suportat a lui dureri,
N-ai alungat inima-nfrântă
Şi nu ai rupt trestia frântă
Stând apăsată sub poveri.
Căci numai marea biruinţă
În Ghetsimani şi la Calvar,
A pus pecetea-n suferinţă
Prin cea mai mare umilinţă
Peste al morţii, crud hotar.
Şi-astfel, Stăpân pe înviere
Ai demonstrat, în Univers,
Prin slava sfântă şi putere
Cum că păcatul jertfe cere,
Pentruca-n veci să fie şters!
Flavius Laurian Duverna
30 septembrie 2007