Acum și tăcerea își pune-ntrebări
Văzând ce derută și beznă e-n noi;
Atenţi la pretinsul progres, la schimbări,
Zvârlim Drumul drept și Lumina-napoi.
Nădejdi ponosite atârnă-ntr-un cui
Căci suntem târâți pe-un tărâm de angoase,
De “bieții” bogaţi mai mereu nesătui,
La vorbă blajini, cu priviri fioroase…
Chemarea iubirii străină-i de frați,
Alegerea “bună” nu-nseamnă dreptate,
Vânați ne sunt mieii plăpânzi și curați
De lupii urlând și de minți tulburate.
Mai știm doar să cerem, dar n-avem de dat,
La locul de cinste e pus interesul,
Deșarta gândire de "pom lăudat"
De mult e uscată când vine culesul...
Pândim viitorul minut cu minut,
Ne tot adaptăm, însă nu ne știm locul,
Ca fiul cel mare, în casă pierdut,
Intrat-am cu toţii în "joaca cu focul"...
Mirată tăcerea își pune-ntrebări:
De ce e-ntuneric, de ce-am pierdut drumul?
Pierdurăm lumina, dar ținem serbări... !
Din focul căutării rămas-a doar fumul …
Olivia Pocol (Bâlc) - 4 Martie, 2021
“Ce întuneric, Doamne, ce întuneric s-a lăsat pe pământ! ...” (Liviu Rebreanu)