Nu mă va opri vre-o dată, nimeni pe acest pământ,
Să alerg unde dorința, mă îndeamnă-ntruna-n gând,
Ea îmi ține mereu vie, azi nădejdea ce o am,
Nu mai sunt frunza uscată, ce în viață eu eram.

E dorința ce mă duce, după nori când ei apar,
E dorința ce dărâmă, astăzi ea orice hotar,
Ce se pune între mine și-ntre cer azi pe pământ,
Să n-ajung-a mea privire... gândul meu în cerul sfânt.

E dorința ce-mi aprinde-ntotdeauna-n pieptul meu,
Focul dragostei eterne, care arde azi mereu,
Foc de dor ce-i după ceruri, după locurile sfinte,
După Cel ce-mi este mie, pe pământ El un Părinte.

Nu mă va opri vre-o dată, pătura ce-i așezată,
Cea de ceață, de-o putere din adânc ce-i ridicată,
Căci dorința ce în mine, Domnul slavei a sădit,
Este cea care mă trece, de-orice zid azi întâlnit.

Nu mă va opri nici teama, ce mă-ntâmpină pe cale,
Aducând o-ndelungată, vreme de suspin și jale,
Știu că după orice vreme, care-i rea... vine-o lumină,
Ce-mi aduce-o zi cu soare, de căldura Lui ce-i plină.

Nu mă va opri nici timpul, uneori ce se oprește,
Dar nici marea ce ridică valuri, dar nu mă găsește,
Să mă-nece... căci prin valuri eu pe mare trec ușor,
Cu dorința ce-i aprinsă-n pieptul meu prin valuri zbor.

Nu-mi oprește alergarea, cea din urmă ce-a venit,
Vreme cu-a ei suferință, ce mă vrea pe drum oprit,
Căci ce azi trăiește-n mine, este ea nemuritoare,
Dragoste și-acea dorință, ce mă ține în picioare. .

Dăruite-au fost de Domnul, de Acel spre care eu,
Azi alerg... fără vre-o clipă să opres... oricât de greu,
Mi-ar fi drumul, căci iubirea ce o simt... popas nu are,
Nici dorința de-a ajunge, sus... în slăvi nemuritoare.