Oricât de grea ar fi azi încercarea,
Ooo... Tată sfânt de Tine nu mă las,
În ea-mi trimit spre cer întruna gândul,
Și tot spre el mi-e Doamne al meu pas.

În ea-mi deschid eu buzele Isuse,
Un cânt de biruință să îți cânt,
Oricât de grea ar fi ea... încercarea,
Eu știu că-i doar aici jos pe pământ.

Oricât de grea îmi este suferința,
Ea ochii mei nu îi va apleca,
Spre viață, vesnicie, spre iubire,
În suferință voi înainta.

Chiar dacă-mi va fi greu, eu niciodată,
Să mă oprească nu o voi lăsa,
Eu știu că suferința este calea,
Prin ea eu voi ajunge-n slava Sa.

Oricât de grea e vremea ce-i venită,
În ea o clipă nu voi poposi,
Căci orice vreme este trecătoare,
O veșnicie-i Cel ce va veni.

Nu-mi va opri vre-o dată mie pasul,
Vre-un val, vre-un vânt de ea ce e adus,
Căci valurile, vântul, chiar și vremea,
De-al meu Stăpân ascultă... de Isus.

Chiar dacă toate azi înverșunate,
Vor fi pe drum atunci când voi păși,
Nu voi lăsa să-mi fie mie teama,
Vre-un zid în față, chiar de va veni.

Căci teama ea nu este de la Domnul,
Eliberat-a fost ea din adânc,
Ca mie să-mi cuprindă pe cărare,
Când merg spre cer Isuse, al meu gând.

Dar nu ma va opri căci știu... puterea,
E-n mâna ce mă poartă azi pe drum,
Ea jos nicicând nu las-a mea ființă,
Mă va salva mereu, căci Domnu-i bun.

E Cel ce nu mă lasă El vre-o dată,
Să mă opresc chiar dacă nu pot eu,
El vede, și din ceruri ajutorul,
Trimite... când un greu e mult prea greu.