Cât de Bun e Dumnezeu
Din negura, ce mă-nconjoară
Vreau să scap, dar este greu
Mă apasă, mă împresoară
Sunt prizonier în eul meu.
Sunt strâns legat, ca niciodată
Cu lanțuri grele de robie
Nu m-aș fi gândit vreodată
O clipă doar, ... la veșnicie.
Cu greu, aproape fără de voință,
Încerc s-accept, că e greșit,
Calea mea făr' de credință
Și un drum fără sfârșit.
Totu-i confuz în jurul meu
Nu pot să văd, chiar totul clar,
O bătălie, între bun si rău,
Un război ce îl declar.
Dar nu sunt eu, cel cu putere
Să lupt cu mine, cu păcatul
Zdrobit, de prea multă durere,
Iată... , cine-i vinovatul.
El mă ținea mai mult legat
Să n-am parte-n bucurie,
Să nu trăiesc cu-adevărat
Ci-n fals, cu-atâta măiestrie.
Dar, mulțumesc lui Dumnezeu,
Căci, am biruit robia
Și-n mine, nu mai trăiesc eu
Ci El, cu toată-Mpărăția.
Am devenit, o mărturie
În rândul celor de o seamă,
Căci lupt, spre marea Veșnicie
Că am curaj, nu mai am teamă.
Și telul meu, e fericirea
O viață, lângă Domnul Meu
Să simt blândețea, și iubirea
Și Cât de Bun e Dumnezeu.
Amin bandisebastiantapas@gmail. com
O poezie de suflet pentru Slava și Gloria în veci de veci a Lui Dumnezeu