O, Isuse Milostive, Domnul Slăvilor Senine
iarăși zbuciumatu-mi suflet se îndreaptă către Tine.

Pleacă-Ți cu-ndurare ochii înspre-acest pămînt de rele
și primește-mi cu iubire glasul rugăciunii mele.

Iarăși am căzut pe cale istovit de greșuri multe
și nu-i nimeni să mai poată să mi-ajute, să m-asculte.

Numai Tu... eu vin la Tine cu-a păcatelor povară
și-apăsat de-ndurerare eu Te rog Isuse iară:

Curățește-mi tot adîncul sufletului meu de rele
și prin harul Tău noiește-mi iar lăuntrul vieții mele.

Taina sufletului spal-o-n Sîngele ce-a curs pe Cruce
și mai albă ca zăpada ea se va albi atunce.

Din izvoarele iubirii, din sfințenia din ele
las-un strop Isuse Doamne în potirul vieții mele.

Pașii mei numa-n lumină ale Tale căi să-i poarte
drepți, curați și fără vină, după Tine pîn-la moarte.

Evanghelia iubirii a mea gură s-o vestească,
pîn-la capăt a mea viață pentru Tine să trăiască.

Sfîntul Tău Cuvînt să fie călăuza vieții mele
care să-mi păstreze-un suflet și un gînd ferit de rele.

Și o inimă curată ca să Te urmez pe Tine
pînă-n clipa cînd veni-voi Sus în Slăvile-Ți Senine.