Doamne, Tu Stăpînu-acestui cer nemărginit
și-albastru
către Tine mi se nalță iarăși gîndul meu sihastru.

Către Tine se ridică iarăși glasul rugii mele
Domnul zilelor cu soare,
Domnul nopților cu stele.

Tu ești Împăratul nostru,
Tu ești Domnul nostru Mare
Tu ești Stînca Păcii noastre,
Turnul nostru de scăpare!

De nădejdea-n Tine Doamne
toată viața ni se-anină,
viața noastră-atît de tristă, suferindă și străină.

Mîngîierea vieții triste ni-e Cuvîntul Cărții Tale
El ne-a șters de lacrimi ochii,
ne-a scos sufletul din jale.

Și ne-a fost mereu în viață adăpost și-nviorare,
călăuză și lumină la-ntuneric, pe cărare.

Azi ne-a-mpresurat durerea cît a mării apă multă,
nimeni chinul nu ni-l vede,
nimeni glasul nu ne-ascultă.

Numai Tu ne ești nădejdea în aceste clipe grele,
numai Mîna Ta mai poate să ne mîntuie din ele.

Numai Tu ai milă, Doamne
Dumnezeul nostru Mare
Stînca izbăvirii noastre
- dăruiește-ne scăpare!