Bogăție,
lanț al morții ce tragi sufletu-n pierzare,
cu pămîntul sau cu banii
sau cu slava-nșelătoare,
- tu desparți pe veci de Domnul
mii de suflete-nșelate
care-ți strîng mereu gunoiul
îngropîndu-se-n păcate!

Bogăție,
vis de-o clipă, a pieirii neagră șoaptă,
somn vrăjmaș din care moartea
și sicriul mai deșteaptă,
cîte suflete-amăgite ai pierdut tu pe vecie,
fum și șarpe și-amăgire,
demon groaznic, - bogăție!

Omule ce-n lumea asta încă stăpînești avere
nu uita,
- prin ea-ți strîngi astăzi fericire sau durere!
- De-o păstrezi zgîrcit și lacom
ai s-o pierzi pe veșnicie,
dar de-ajuți cu ea pe alții
vei găsi-o-n bucurie!