Vă cunoaște lacrimi sfinte
frînta inimă ce plînge
în adîncul miez de noapte
către Cer nălțînd fierbinte
glas ce suspinînd se stînge
pentru alții cînd în șoapte
cere: Milă ai Părinte!
Vă știu lacrimi de durere
cei ce plîng pribegi prin lume
fără-o zi de sărbătoare
fără-o casă stătătoare
care știu ce-amar e-n lume
fără drum și fără nume.
Vă știu lacrime de jale
cei loviți de nedreptate
ce și-au îngropat pe cale
în a plîngerilor vale
cîntecele vieții toate.
V-a plîns lacrima de jale
pentru multele-i greșale
cel ce-a dus pe-a morții cale
toate patimile sale.
Știu că vă cunoaște bine
cel ce-a plîns la uși străine
și v-a-nmormîntat în sine,
cui i-a fost în lume parte
în adînc ascuns să poarte,
cimitir de visuri moarte.