E noapte grea și-n așternut
durerea mă doboară
- ascultă Doamne-un plîns durut
de-un suflet de fecioară.

Pentru Cuvîntul Tău Cel Sfînt
Isuse, pentru Tine,
atît de prigonită sînt
de toți cîți sînt cu mine.

Îmi scoate satu-ntreg minciuni
și-mi zic și-ai mei din casă
că stau mereu la rugăciuni
și sînt o păcătoasă.

Îl văd pe tata supărat
uitîndu-se la mine
căci am ajuns de vorbă-n sat
și-n rîs la orișicine.

Mă ceartă-ntruna mama mea
cînd iau Scriptura-n mînă
și uite Doamne, tot așa
plîng eu de-o săptămînă.

Căci toți îmi spun:
un lucru mic
să-l fac și-apoi e bine, -
dar nu pot face, ei îmi zic
să mă despart de Tine!

Și nopți și zile uite-așa
cu plîns îmi ud năframa,
Isuse, pentru calea Ta
urîtu-m-a și mama!