Isuse, pentru Tine plâng,
mă dor a Tale chinuri
și-atât de multe-amaruri strâng
în sute de suspinuri.

Și pentru-a Ta iubire cânt
când sufletu-mi Îți spune
fiorul care, nu-i cuvânt
să poată să-l adune!

Isuse, pentru Tine-nfrunt
priviri de ură pline,
dar nici în chinul cel mai crunt
nu mă despart de Tine!

Aș da pentru iubirea Ta,
de-ar fi să mi se ceară,
lumina mea, viața mea
curată, de fecioară...

Dau darul ce mi-l ceri întreg,
dau vălul și cununa,
singurătatea o aleg
de-mi ceri, pe totdeauna!

Dau lacrimile câte pot
din ochi să-mi mai izvoară
iubirea toată, dorul tot
și viața de fecioară.

Ajută-mi dac-ar fi să mor,
să pot întotdeauna, -
crezând, chiar dacă-n ura lor
mi-ar spune toți nebuna...

Și de-ar fi-oricât să mai trăiesc
să-Ți pot urma povața,
de dragul Tău să biruiesc
și moartea și viața.