Cuvinte nu-s...

Tu ții în palmă Universul,
Stăpân a tot și a tot mersul,
O, Doamne, atât de Minunat ești,
Privind spre astrele cerești,

Văd un tainic necuprins,
Un nepătruns, un neatins,
Un etern atât de mare
O Mână plină de splendoare,

O fără margini înțelepciune,
A minunilor minune,
Văd un Soare-n revărsare
Și o iubire atât de mare!

Măreț Zidar, Preasfinte Tată,
Înțelepciunea lumii toată,
Nu-ți cuprinde vrednicia,
Armonia, măreția!

Ești atât de minunat,
Fii pe veci glorificat,
De un fir de praf în Univers,
Ce-n iubire ai ales

A-ți fi un fiu, o fiică, turmă,
Susținând pe o cale, urmă,
Civinte nu-s, m-aplec cu dor,
Slăvite Tată, Ziditor!