Si iată o nouă zi

Si iată o nouă zi, un răsărit de soare,
Un cer senin și o rază ce încălzește,
În jur, doar zâmbete în divina lor culoare,
Țesute-n maiestrie, de Acel ce doar zidește!

Si iată o nouă zi, o binecuvântare,
Un dar la pământeni, El Creatorul,
Ține în drag și în tărie orice suflare,
O părticică-n fiecare-i din Etern Izvorul,

Suflu divin, din El - Preasfânt Olarul,
Ce puse în faptură - chip și asemănare,
Și în iubire o poartă, oferindu-i darul
De a se bucura, în Mâna-I de splendoare!

Si iată o nouă zi, și iată-i frumusețea,
Turnată de un Maiestru Giuvaier,
Pășim în ea, simțind cu drag tandrețea,
Mărețului Divinului Mister!

În revărsare - gingașie și iubire,
Cu atâta drag și atâta pasiune,
Viață, ocrotire, fericire -
O Măret Soare, a minunilor minune,

Tera, orice clipă-și ține în Tine,
În Mâna Ta - și Univers, și Galaxii,
Fii onorat oricând, de orișicine,
Atotputernic Domn, Stăpân pe veșnicii! ! !