De-aș putea opri Isuse, timpul când prezența Ta,
Cu iubire, cu-a Ta pace, ea îmi umple inima,
L-aș opri... să nu sfârșească, să rămân în el mereu,
Mi-aș dori să fie timpul, care trece-atât de greu.

De-aș putea opri și clipa, lacrimile când îmi curg,
De-s în zorii dimineții, sau în zorii din amurg,
Aș opri-o căci e clipa, ce-mi aduce mângâiere,
Chiar de-s lacrimile-amare, Tu le dai un gust de miere.

De-aș putea opri Isuse, vremea când adânc suspin,
Aș opri-o căci e-o vreme, când eu simt al tău alin,
Este-o vreme-așa fierbinte, nu e goală... este plină,
Plină de a Ta prezență, chiar ființa de-mi suspină.

Toate le-aș opri îndată, chiar și visele din noapte,
Căci în ele lângă Tine, Doamne sunt atât de-aproape,
Simt mireasma ce-i cerească, simt că totu-i infinit,
Eu în ale mele vise, niciodată nu-s grăbit.

Căci prezența Ta divină, vreau s-o am Doamne mereu,
Ca să nu mai fie drumul, vieții mele-atât de greu,
Când te simt eu uit de toate, totul este-așa ușor,
În a Ta prezență Doamne, lin îmi este al meu dor.

Uit de orice suferință, uit de orice întristare,
Când ești lângă mine Doamne, valul ridicat dispare,
Vântu-ndată se oprește, vre-o furtună nu mai vine,
Ele știu... Cel ce le-oprește, e prezent El lângă mine.

Și când ești Tu lângă mine, întristarea loc nu are,
Căci a Ta prezență Doamne, este plină de-ndurare,
Îmi aduce bucurie, pentru ea toate-aș opri,
Vreau s-o am mereu în viață Domnul meu... pentru-a iubi.