Bate inimă întruna, pentru Domnul tău Isus,
Când tu bați... a ta privire, ea să fie doar în sus,
Ce tu simți... este iubire, nu oricare... e divină,
Stai de veghe-ntotdeauna, ca de ea să fii tu plină.

Nopțile de-s răcoroase, tu să bați... să bați mereu,
Teamă ție să nu-ți fie, chiar de-n noapte va fi greu,
Pentru cine bați tu astăzi, El nu te va părăsi,
Căci aude-acea bătaie, pentru El din zori de zi.

Uneori ești întristată, în adâncul tău ascuns,
Dar există unul care îl cunoaște, e Isus,
El pătrunde pretutindeni, el adâncul îl dezleagă,
Doar El poate întristarea, ce-i ascunsă să o șteargă.

Uneori tu ești mâhnită, inimă... dar Dumnezeu,
Știe că ești dăruită numai lui, și când ți-e greu,
Te cunoaște-atât de bine, cum nici tu azi nu te știi,
Cântă inimă și bate, pentru Tatăl celor vii.

Cântă-i Lui și printre lacrimi, căci El tot te v-auzi,
Inimă... tu pe-a Sa mână, ești purtată zi de zi,
Lacrimile El le șterge, răni adânci ce ți-au lăsat,
Dar și rănile tot Domnu-i Cel ce ți le-a vindecat.

El ți-aduce mangaierea, când răpusă de durere,
Ești tu inimă în noapte, și în zi... în orice vreme,
Căci e Cel ce auzise-a ta bataie ce-i mereu,
Inimă... doar pentru ceruri, pentru Dumnezeul tău.

Când te zbați El se coboară, căci aude-a ta tăcere,
În suspinele din noapte, îți aduce mângâiere,
Când în jurul tău se lasă, inimă un lung apus,
Zorii zilei pentru tine-i va aduce... El... Isus.

Nu te-ascunde-n frământare, în durerea ce o ai,
Tu sub lună și sub soare, larg deschisă azi să stai,
Ca divinitatea vie să o simți... cum ea te vrea,
Inimă... cu-a ta durere, și cu frământarea ta.