Suntem chemați pe drumul suferinței,
S-ajungem unde ea nu va mai fi,
La capăt orice suferință-i astăzi,
Și orice vreme grea ea va sfârși.

Suntem chemați cu toți la pocăință,
La viața ce va fi fără sfârșit,
La bucurii divine infinite,
La fericiri ce sunt un infinit.

Suntem chemați cu toți la mântuire,
Alegerea ea este doar la noi,
Dar trebuie să știm că este-o cale,
Nu cu petale... plină de nevoi.

Suntem chemați la marea răsplătire,
După slujirea care am făcut,
Dar și după o viață de-mplinire,
Cât nouă ne-a făcut de cunoscut.

Suntem chemați cât harul sfânt mai curge,
Să ne întoarcem azi la Dumnezeu,
Nu mai e mult și Domnul... El revine,
Să-nalțe sus la cer doar ce-i al Său.

Suntem chemați de-un glas care și astăzi,
Se-aude cum răsună zi de zi,
Să luăm aminte, că-n curând va tace,
Din cer cum strigă nu-l vom auzi.

Suntem chemați și azi... dar poate este,
Ea ultima chemare ce-o-auzim,
Să căutăm un adăpost în Domnul,
În vremea ce-i venită, treji să fim.