Cât de trecătoare-i viața. .
Ca un vis la deșteptare,
Se topește ca și gheața
Ca un un muc de lumânare

Ca scânteia care zboară
O secundă, două, trei,
La fel ca roua ce coboară
Și dispare când nu vrei

Ca și fumul ce se înalță
Și se împrăștie ușor,
"Ești prea scurtă, scumpă viață,
Și te duci ca ceața-n zbor". .

Aici călătorim ca norii,
Trudim pentru-n colț de pâine,
Zburăm prin timp ca și cocorii,
Zorim mereu spre altă lume.

Câți ne oprim oare din mers,
Câți mai facem un popas
Să dăm vieții noastre sens
În vremea care ne-a rămas?

De felul cum trăim aici
Ne-atârnă veșnicia,
Caută-i pe frații mici,
Să te-asemeni cu Mesia!

Nu umbla cu capu-n nori!
Dumnezeu ți-a dat picioare,
Ești decât un călător
Străin, pribeag prin lumea mare!

Dacă ai casă, ogoare
Și-un crâmpei de viitor,
Fii o binecuvântare
Pentru săracii din popor

Că-s destui ce se înșeală
Care adună doar pentru ei,
Vor pleca cu mâna goală
Când vine Isus după ai Săi.

Ce folos că avem de toate
Aici în lume, frații mei?
Unii în ceruri au palate
Alții avea-vor un bordei.

Cu ce dai cât ești în viață,
Cu acea te-ntâlnești,
Acei cu inima de gheață
Nu au loc în slăvi cerești.

Viața trece mult prea iute. .
De când te naști și până mori,
Anii noștri par secunde,
Trec ca umbra pe ogor.

Ca să nu avem regrete
La sfârșit de alergare,
Pe Acel ce în veci trăiește
Să-L slujim cu-nflăcărare,
Eu, și tu, și fiecare.