EP. LUI PAVEL C. ROMANI
(Iudeii și neamurile sunt la fel)


Deci, ce urmează?
Suntem mai buni, ca ei?
-Nu pentru că am arătat
Că sunt sub păcat
Și greci și iudei,
DUMNEZEU, NE-A SPUS, CLAR:
-”Nu-i nici un om, neprihănit,
nici unul măcar”
Oamenii, se zbat în zadar
Grec ori iudeu,
Nu caută cu tot dinadinsul
vreunul, pe DUMNEZEU.
In toate zilele, sunt abătuți de la har,
Nu fac binele, niciunul măcar,
Trăiesc fără scop, pe pământ
Sunt un fel de abis
Gâtlejul, le este mormânt,
Unul deschis.
Au limbile grele
De venin, de aspidă
Și pregătit să înșele
Și de nimic, nu se tem
Au în gură, blestem
Și multă amărăciune,
Se grăbesc mult sânge, să verse
De-au ajuns, de DUMNEZEU
Să nu le mai pese,
Sunt ca berbecii
Se lovesc între ei,
Nu cunosc calea, păcii
Nici greci, nici iudei
Dar știm, că legea
Cu-a ei prevederi, se-nțelege
Se-adresează celor, de sub Lege,
Ca în ceea ce arată
ORICE GURĂ, SĂ FIE ASTUPATĂ
ȘI-NAINTEA, LUI DUMNEZEU,
LUMEA SĂ FIE GĂSITĂ, VINOVATĂ.
Prin faptele legii, nu-i nimeni găsit
Când e cercetat, neprihănit
Ci socotit, om greșit,
Dată prin MOISE, de Cel PREAÎNALT,
Legea, arată că suntem conștienți, de păcat.
Iertarea prin credință



O mare neprihănire
FĂRĂ VRE-O LEGE
E dată, de Domnul,
Poate alege omul
Făcând totul, cu putință,
Nu după inflexiunile vocii
Ci, prin credință,
Stau mărturie, Legea și Prorocii.
Această stare, de nevinovăție
Rezultă dintr-o credință, vie
Nu dup-a omului fire,
În Hristos Domnul, fără deosebire,
Fapt dovedit de grec și iudeu
Toți au greșit, lipsiți fiind
De Slava, lui Dumnezeu
Dar devin vrednici de
Chemarea cerească,
Fără ca pe Cineva, să răsplătească
Pin harul, Celui Ascuns
Si trupul și sângele, lui Isus.
Dumnezeu, din multă iubire
Fiul și-a dat, Jertfă, de ispășire
Prin credința, în sângele Lui,
Dumnezeu, și-arată neprihănirea
ȘI PUTEREA
Încât, păcatele dinainte,
Le-a trecut, cu vederea
Și Adevărul acesta, l-a spus:
-Neprihănit socotesc, pe cel ce crede-n, Isus.
Dec, unde-i pricina, de laudă?
S-a dus
Și nu prin faptele ce omul, culege
Ci tocmai prin a credinței, Lege.
Domnul, vede neprihănit
Orice om, ce-n credință s-a silit,
Pe cei tăiați împrejur
Și pe neamuri, fără-nconjur.

Pilda lui Avraam

Prin credință, legea rămâne
Și-i întărită de ea, Pavel spune.
Se pune-ntrebarea, strămoșul, Avraam,
Care-a ajuns atât de departe
Dac-a ajuns, prin fapte,
Ar avea cu ce se lăuda
Dar nu înaintea, Lui Yehowa.
El, și-a anihilat complet, propriul Eu,
Pentru că, L-a crezut întru totul, pe Dumnezeu
Dar celui ce lucrează, pentru plată,
Nu i se socotește plata, ca har vreodată
Ci să fie bine-ncredințat
Că munca aceasta-i un fapt, datorat
Dar cel ce nu lucrează ci crede,
În Cel Prea Înalt, pe Care nu-L, vede,
Acesta, iertare primește,
Lui, credința, neprihănire i se socotește.


Moldovan Pavel
19.08. 2021
ALBA