Mai am un singur dor:
Din lumea de tăgadă
Să mă înalţ pe-un nor
În haină de zăpadă
Pe culmi de slăvi cereşti
Suind ca o făclie
Spre Cel ce singur eşti
Stăpân pe veşnicie.
Să las a lumii zgură
Sătul de spinii ei
Să uit de neagra ură
Cu chip de asmodei.
Şi-acolo sus, la Tine,
În albul Paradis
Să las să Ţi se-nchine
Tot sufletu-mi deschis.
Întregul vas de-argilă
Să-l sparg în faţa Ta
Şi-n dragoste umilă
Să pot a mă-mbrăca.
Să-Ţi cânt cântarea nouă
În alb înveşmântat
Cu ploile de rouă
Deplin îmbălsămat.
Şi-n revărsat de soare
Cu dor neprihănit
S-alerg printre pridvoare
Cu îngeri înfrăţit.
Genunchii mei de ceară
Ce jos au dus dureri
Şi-au suferit ocară
Oftând ades, stingheri,
Să-i plec pe totdeauna
Naintea Ta, ISUS,
Să-Ţi mulţumesc într-una
De Harul Tău nespus!...

Mai am un singur dor:
Să nu mor niciodată
Să zbor ca un cocor
În slava nevisată;
Să las aici, în humă,
Puhoi de suferinţi
Dureri ce nu se curmă
Ci pâlpâie fierbinţi.
Şi-ajuns odat' acasă
În Cortul Tău slăvit
Să stau cu Tin' la masă
De chipul Tău uimit.
Să depănăm agale
Fuiorul noduros
Din ce ocean de jale
Din ce străfund m-ai scos!
Cum ai venit anume
În staulul umil
Ca să îmi dai un nume
Şi-un suflet de copil;
Cum ai murit pe cruce
De dragul tuturor
Spre Rai a ne conduce
În mers triumfător...

În gloria de aur
Cu sfinţii Tăi să fiu
Acesta mi-este dorul
Curat şi pururi viu.
Isuse, taină sfântă,
De moarte sunt salvat
Fiinţa toată-Ţi cântă
Poem înaripat.
În pieptul meu străluce
Adânca mulţumire
Că am aflat la cruce
Mântuitor şi Mire.


Dec.2.2006