Nu e aşa uşor să scrii un vers
Plin de simbol şi de însemnătate
Să-i dai o strălucire de neşters
Ca să rămână în posteritate.

Nu e aşa uşor s-aşterni un gând
Un univers cuprins într-o idee
Ce astăzi pare doar un zvon plăpând
Dar mâine deveni-va epopee.

Nu e uşor să dai ca şi cadou
Inima ta cu-ntreaga-i apertură
Mereu din vechi să croşetezi un nou
Să fii făclie, chivot şi Scriptură.

Nu e aşa uşor să dai povaţă
Când eşti supus tu însuţi neputinţei
Să fii scânteia vie, îndrăzneaţă,
Cu aripile minţii şi credinţei.

Nu e aşa uşor să dai îndemn
Cu sufletul bolnav de pietate
Acestei lumi tu să te-aşezi ca semn
De-nţelepciune şi seninătate.

Nu, nu-i aşa uşor să fii
Un geniu, cu descoperiri gigante.
Acesta-i unul dintre mii şi mii,
Reprezentantul clasei importante!

Nu e aşa uşor, dar nu-i nici greu
Să fii un înger, când tu eşti atom.
Se cere-a fi născut din Dumnezeu
Şi a-ţi trăi menirea ta de Om.


Dec.5.2006