ÎN ANUL CE NE STĂ ’NAINTE...
(De Revelion, de Anul Nou)

În anul ce ne stă ’nainte
Dorim s-avem schimbări în noi
Să Te slujim, O, scump Părinte
Cu o iubire mai fierbinte
Chiar în necazuri şi-n nevoi.

Dorim să ne-nnoim trăirea,
Să fim mai buni, mai iubitori,
Să ducem peste tot vestirea
Că numai Tu dai izbăvirea
Pierduţilor şi fiilor risipitori.

Dorim mai mult onor să-Ţi dăm,
Să medităm la cele sfinte
Şi dor în inimi să purtăm
Doar de la Tine să-nvăţăm,
Din ale Tale dragi cuvinte.

Nu vrem să risipim nimic
Din ce ne dai cu bunătate
De-i darul mare sau de-i mic
Să-l folosim şi pic cu pic
Să-i ştim a lui însemnătate.

Vrem cu mai multă consacrare
Să ne-angajăm în lucrul sfânt,
Să nu fim prinşi de nepăsare,
Să ştim unde găsim scăpare
Când sufletul e trist şi frânt.

Şi-n anu-n care am intrat
Vor năvăli furtuni cumplite
Dar Braţul Tău cel încercat
Va fi cu noi neîncetat
Să dea puteri întinerite.

De-aceea noi păşim voioşi
Pe drumul ce-i trasat de Tine
Nu ne-ataşăm de alţi hristoşi
Şi nici de cei necredincioşi
Ci doar de stările divine.

Privind ’napoi la anul dus
Realizăm c-au fost ocazii
Când n-am vorbit despre Isus
Sărmanilor ce s-au supus
Unor demonice invazii...

Şi ştim c-au fost împrejurări
Când n-am trăit la înălţime
Am fost răpuşi de întristări,
Am şovăit în încercări
Uitând de Harul ce ne ţine...

Dar vrem ca-n anul ce-a venit
Să ne-mplinim menirea bine
S-aducem rodul cuvenit
Să-l ajutăm pe cel rănit,
Să-i dăm şi hrana ce-l susţine...

Vrem numai Duhul mângâierii
Să lucre-n noi neîncetat
Şi-atunci în ceasu-ntunecării
Ne vom gândi la plaiul Ţării
Unde-i lumină sfântă – necurmat.

Încredinţăm a noastră soartă
În mâna Ta, Părinte drag
Că ştim că numai ea ne poartă
Spre-acea împărătească Poartă
Spre-acel sublim, ceresc meleag.

În anul ce ne stă ’nainte
Ne angajăm în mod plenar
Să Te sjujim, O scump Părinte
Cu o iubire mai fierbinte
Căci Tu eşti dătător de Har.

gc/6 Dec. 2006