Sunt o luminiță mică... luminez și eu puțin...
Într-o lume trecătoare, unii trec și alții vin...
Mai rămân puțin sub soare, umbra mi se va topi
Și va dispărea odată... presărând niște amintiri...
Ce am fost? De-am fost vreodată... întrebare fără sens...
Cât a fost credință pură în al vieții mele mers...
Nu mai știu... toate-s uitate!
"Ce aș fi putut să fiu"
Gându acesta-mi stă în minte...
C-am uitat ca să mai "fiu"
Ce-a vrut Domnul să-mi arate poate că n-am înțeles...
Și-am gândit cu strâmbătate despre planul Lui ceresc
Am fost ce a vrut olarul? Focul bine am suportat?
Am purtat cu mine farul? Cât în lume am luminat?
Cât a fost folos la alții sau pe mine m-am slujit?
Cât am arătat iubire? Sau pe mine m-am iubit?
Cât a fost un zel din fire și cât duh în toate am pus?
Cât am stat în răzvrătire? Cât am împlinit supus?
Cine ar putea să spargă piatra inimii din nou...
S-o străpungă prin simțire cu-al iubirii sfânt ecou
Ca să duc la-ndeplinire tot ce-n gândul meu mi-a pus
Ce contează e "jertfire", și ce "sunt" nu ce am spus...
Ce-am făcut în timp prielnic... la momentul potrivit
Nu să vreau mi-a fost chemarea ci să fiu mai daruit
Doamne mai adu-ți aminte... după obiceiul Tău
Că-s suflare într-o țărână, într-un pumn de colb din drum...
Adunat într-o măsură... strâns... lucrat... lovit... uscat...
Vreau s-aduc și eu o roadă pentru împărăția Ta
Mai m-ajută, mai mă-nvață a auzi, a asculta
Să-nplinesc menirea vieții ce mi-ai dat-o pe pământ
Până ajung din nou ca praful ce se risipește-n vânt...