Eram în palma Ta, dar nu vedeam,
În jurul meu decorul era plin
Și nici nu mai știam în ce credeam
Că nu vedeam în jur decât venin.
Eram în palma Ta, dar eu credeam
Că-s singură în lumea asta rea
În jur descurajată mă uitam
Și nu îmi aminteam menirea mea.
Eram în palma Ta, dar nu știam
Că ești cu mine și când nu Te simt.
Mă bizuiam numai pe ce simțeam
Și nu realizam că doar mă mint.
Eram în palma Ta, dar renunțam
Încet, încet la mine și la noi,
Dezamăgirile mă dărâmau
Și mă gândeam întruna la nevoi.
Eram în palma Ta, dar încercam
Să-mi car povara care era grea.
Mă concentram la ea și nu vedeam
Că și povara era-n palma Ta.
Un copil încerca să-și ajute fratele la treabă prin curte. În timp ce stătea în roaba cu care fratele lui căra pietre, trăgea cu toate puterile de ea, încercând să-l ajute să nu fie atât de grea.
Așa suntem și noi cu Dumnezeu. Încercăm să ținem cu toate puterile de problemele noastre, crezând, asemenea unui copil, că astfel Îi facem lui Dumnezeu treaba mai ușoară, când de fapt noi și toate probleme noastre, chiar și întregul Univers sunt în Mâna lui Dumnezeu!