E mult de când n-am mai vorbit Prea Sfinte
Așa, ca fiica cu al ei Părinte
Căci în tumultul vieții timpul fuge
Și niciodată parcă nu-mi ajunge
Dar, undeva adânc, în pieptul meu
E-un dor de Tine, Tată Dumnezeu
Și dorul arde... arde să rămâi
Cu mine ca în dragostea dintâi
Să mă-nfior la Glasul Tău duios
Să mă avânt spre cerul luminos
Și-n dulcea, minunata părtașie
Să mă-nfășori în har și bucurie...
E mult de când n-am mai vorbit Părinte
Parcă-am pierdut a dragostei sorginte
Și zile trec, și vara a plecat,
Și mă întreb cumva de m-ai uitat...
Dar azi, când toamna mi-a intrat în viață
Și Te-am văzut prin ea de dimineață
M-aplec la cruce... Doamne, vin la Tine,
Căci inima mi-e plină de suspine
Și doar în Tine mai găsesc salvare
Și dragostea ce-aduce-nviorare...
M-auzi Părinte? Inima Te cheamă
Căci nu mai vrea să plângă și să geamă
Căci mult mi-e dor, cu Tine să vorbesc,
Să-Ți spun: Mă iartă Tată! Te iubesc!

Vulcan-01-09-2021
Mary