Privesc spre cer umil,
O vorba vreau sa aud
Nu mi-o da, știe degrab’
Ca suferită te călește,
Deci ai un drum asigurat
La-l crucii creștet.

Privesc spre Cartea Sfânta,
Spre al meu mângâietor
Ce-al meu suspin îl alină
In lacrimi și in dor.
Dar tace, nu spune nimic
Parca vrea sa ma încerce
Dar nu îmi pierd speranța,
Ceva ma întărește.

Privesc spre biserica,
Spre frății plini de lumina
Ce m-au îndrumat duios
Prin dragoste sau tină
Și ei tac, dar ii aud încet
Cum numele Îi cheamă,
Rugându-se fierbinte pentru al lor loc in Slavă.

Privesc la mine
Un trup firav și slab
Pentru care, sângele Regelui s-a dat.
Azi am sa închei
Un legământ frumos
Ce ma va lega de însuși Isus Hristos!
Ce mare bucurie îți dorești
Decât să-l ai de mâna pe tatăl tau Ceresc?