Care-i scopul vieții tale,
Omule pe-acest pământ,
Înspre ce îți este ție,
Visul și-al tău gând,
Înspre ce azi ți se-ndreaptă,
Și privirea ta,
Călătorule tu unde,
Vei sfârși în ea.

Care-i ținta ta în viață,
Înspre ce alergi,
Dintre multe-a tale lacrimi,
Astăzi ce le ștergi,
Care sunt dintr-o căință,
Sau de bucurie,
Căci doar ele-ți vor dechide,
Poarta-n veșnicie.

Flacăra dorinței tale,
Pentru cine oare,
Arde fără să te-ntrebe,
Arde-atât de tare,
Dar acea bătaie care,
Pieptul ți-a umplut,
Pentru cine oare-n viață,
Ea... tot a bătut.

Cui i-ai dăruit tu timpul,
Ce-i azi un trecut,
Călătorule... tu spune,
Căci nu mai e mult,
Când ți se va spune ție,
Bine ai venit,
Sau poate ți se va spune,
Tu nu ești primit.

Pas cu pas tu mai aproape,
Omule cel călător,
Te-ai apropiat în viață,
Nu oricum... în zbor,
De iubirea ce cuprinde,
Ea un infinit,
Aripile ce-s divine-n,
Dar tu le-ai primit.

Ai primit lumina sfântă,
Tu călăuzit,
Ai fost omule în viață,
Spre acel sfârșit,
Unde-ncepe bogăția,
Mare... . moștenită,
De ființa care astăzi,
Este-așa grăbită.

Peste tine a curs harul,
Ce un scop ți-a dat,
Clipe multe... minunate,
Nume de-Mpărat,
Stai îngenuncheat în vremea,
Ce ti-a dăruit,
Cel ce visul tău din viață,
Ți l-a împlinit.