Învață-mă să fiu ca Tine,
Pe drumul care Tu-ai pășit,
Umil în fața celor care,
Ooo... Dumnezeule iubit,
Cu pietre-au aruncat... când crucea,
Tu o duceai atât de greu,
Dar niciodat-a Ta privire,
Nu ți-ai întors-o Domnul meu.

Învață-mă să tac ca Tine,
Când se deschid atâtea guri,
Dintr-un adănc deschis Isuse, ce-i plin doar de deschizături,
Ce se deschid adesea astăzi,
În fața mea pe-al vieții drum,
Ca eu să nu te știu pe Tine,
Învață-mă... te rog... acum.

Învață-mă Isuse sfinte,
Eu doar ca Tine să iubesc,
Pe urma ce-i de Tin' lăsată,
Învață-mă ca să pășesc,
Eu să nu fiu azi o lumină,
Ce pâlpâie doar fumegând,
Spre lumea ce-i fără de viață,
Ooo... Dumnezeule mergând.

Învață-mă să rabd în vremea,
De prigoniri ce vin... și vin,
Să caut... să mă-nveți Isuse,
O bucurie în suspin,
Ca geamătul adânc din noapte,
El să nu fie dureros,
Să simt în el a Ta prezență,
Preasfântule iubit Hristos.

Învață-mă ca eu în viață,
Mereu în ea să dăruiesc,
Cum Tu mi-ai dăruit odată,
O veșnicie Domn ceresc,
Învață-mă să fiu în toate,
Așa cum Tu ai fost cândva,
Umil... smerit... plin de iubire,
Așa să fiu... și eu aș vrea.