M-am rătăcit în gândurile mele,
În amintiri ce încă mă mai dor,
Sunt tot mai des cu ochii către stele
Și tot mai mult doresc ultimul zbor!

Prea mult suspin! O lume zbuciumată,
În care-alergi și n-ajungi niciodat'
Mai bine-aș fi în brațul sfânt de Tată,
Decât aici, pribeag și-nsingurat!

Îmi amintesc, (nu, nu e o poveste!),
Cum într-o zi, eu, simplu muritor,
M-am întâlnit cu El, Acel ce Este,
Domnul Isus, al meu Izbăvitor!

El m-a primit cu milă și iertare
Și lacrima mi-a șters cu mâna Sa,
Când am simțit iubirea-I jertfitoare,
Am înțeles că asta-i Calea mea!

Nu știm acum și sigur, niciodată,
Dacă și mâine vom avea o zi,
Dacă trăim o viață idolatră,
Putem spera un loc în veșnicii?

Când rătăcesc prin gânduri învechite,
Cu suflet trist, cu inima vibrând,
Te chem să vii din spații infinite,
Și-aud un glas: "Așteaptă, vin curând!"

Mă resemnez, aștept chemarea sfântă,
Când e mai greu privesc spre înălțimi,
Atunci aud chiar îngerii cum cântă
Și parcă văd mulțimi de heruvimi!

Simt Duhul Lui cum mă îmbărbătează,
Mai e puțin, mai rabdă încă-un ceas,
Pe calea asta-ngustă, tu veghează,
Curând vei face ultimul popas!

05/09/2021, Barcelona- Lucica Boltasu