Îmi știi umblarea, visurile mele,
Ce am făcut, ce fac și ce voi face;
Știi bucurii, suspine în tăcere,
Îngrijorări dar și clipe de pace.

Nimic nu scapă de a Ta privire,
Cine-ar putea să fugă, să se-ascundă?
Tu ești înconjurat de strălucire,
Și totul vezi, chiar și-n noaptea profundă.

Tu știi măsura vieții, Doamne mare,
Și câte zile mi-au fost rânduite.
Tu mi le-ai socotit cu îndurare,
Și în al Tău cântar sunt cântărite.

Cât timp am irosit în nepăsare,
Fără să știu că ziua dăruită,
E unică și plină de valoare
Și mâine nu mai poate fi trăită.

Învață-mă să știu să număr bine
Zile ce-mi dai, ca să nu fac risipă.
Să le trăiesc așa cum se cuvine,
Cu dăruire-n fiecare clipă.

Pașii mi-i poartă în a Ta cărare,
Urme să las spre țara de lumină.
Să curgă râu de binecuvântare
Și dragoste din dragostea divină.

Învrednicește-Ți robul în lucrare,
Mâna nicicând să nu îi obosească.
Prin harul Tău, bogată revărsare,
Să fac împărăția să sporească.

Ce îndurări, ce har și ce onoare,
Să pot lucra cu Tine împreună.
Și-n marea zi, la sfânta sărbătoare,
Cu mâna Ta, să-mi pui pe cap cunună.

Dany Căpătan