Spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu lucreaza lucrurile toate,
Ca impreuna sa-i ajute pe cei care-s chemati si pusi deoparte,
Mai dinainte cunoscuti pe care i-a hotarat sa semene cu Isus,
Fara prihana-n slava ridicati,pe vesnicie sa fie mai presus.

Cine-mpotriva lor sa fie, de Dumnezeu e-ntotdeauna doar cu ei?
Cine-mpotriva par-o sa ridice, sa-i judece candva fara temei?
Cine-i va osandi si cine va putea ca sa-i desparta de Hristos,
Necazul si-orice lipsa nu vor mai fi atunci de vreun folos.

Chiar foametea,prigoana,primejdia, oricat ar fi de mari,
Mai mult decat biruitori, ei or sa fie si tot atat de tari.
La moarte toti crestini-s dati si socotiti ei sunt ca niste oi
Ce-s bune de taiat, tacand chiar daca-s in nevoi.

Nici moartea, nici viata, nici lucrurile de-acum, nici cele viitoare,
De dragostea lui Dumnezeu, sa ii desparta, nu vor mai fi in stare,
Nici inaltimea, ingerii, chiar stapanirile sau orice-alta faptura,
Puterile ce-s rele, nu vor putea si nici un fel de ura.