Miere, cer, îngeri...


Îngerii poartă deasupra,
ținând de colțuri,
lumina ce-o petrecem împreună,
ca un înveliș de miere
pe sufletul și inima mea.
Miresmi de tămâi,
din toată grădina cerească,
mi se odihnesc pe minte.
Diminețile sunt albine înflorite în polen,
serile sunt stupi încărcați din fâneață,
nopțile sunt glasuri ce-i adună pe-ai mei
să-i saturi în rugi de dulceață.
Fuioare de miere ne curg
când Duhul de slavă suspină,
mi se alătură îngeri ce vin pe pământ
cântând Domnului în sfânta-I grădină.