Eram pe drumul dorului de Tine
Și harul Tău mi-era obișnuit;
Cu capul greu, genunchiul obosit,
Am adormit. Era călduț și bine
Și-am adormit.

Nu mai simțeam miros de primăvară
Și sarea n-avea gustul de-nceput,
Nici putred nu-mi era, dar nici plăcut;
Eu n-am știut. Era întâia oară
Și n-am știut.

M-a-mbălsămat cu hărnicie boala –
Aveam puterea Ta în chip de scut
Și-ndemnul Tău fierbinte l-am avut;
Nu le-am văzut. Crescuse moleșeala
Și n-am văzut.

Vedeam cum spre infern m-așteaptă saltul;
Aproape mort, deja înfierbântat,
Aveam la capul meu balsam curat,
Dar n-am luat. Credeam că-i pentru altul
Și n-am luat.

Surori și frați, să nu primiți năpasta,
Feriți-vă de sacul de dormit!
Un virus zace-n duhul amorțit;
Eu n-am simțit – și-s vinovat de-aceasta –
Că n-am simțit.