Multe lacrimi neoprite, astăzi inima îți varsă,
O durere-atât de cruntă, ea deloc azi nu te lasă,
Nopți fără sfârșit întruna, îți aduc doar frământare,
Ceri strigând mereu spre ceruri, doar o clipă de-alinare.

Te proșrerni la poala crucii, în ascuns tu plângi mereu,
Crezi că nimeni nu te vede, dar te vede Dumnezeu,
Cu-a Sa mână, a ta față, El o șterge-atât de-ncet,
Și-ți deschide drumul care, chiar de-i greu... el este drept.

Câte-odat-atât de tare, inima în piept îți bate,
Lupți... dar obosești în luptă, dar să știi nu e departe,
Cel ce toate El le știe, chiar și ajutor să-ți dea,
La o vreme hotărâtă, căci și vremea e a Sa.

El mereu e lângă tine, pasul tău astăzi îl știe,
Vrea să-ți spună, trecătoare sunt acele din pustie,
Veșnic este numai cerul, pentru tine pregătit,
Ce-i nemeritat dar Domnul, este Cel ce te-a iubit.

Chiar de uneori agale, pasul greu tu îl pășești,
Inima ta o cunoaște, știe cât tu îl iubești,
Ai simțit pacea divină, tu pe drum de-atâtea ori,
Și din dragostea cerească, cum s-au coborât fiori.

A Sa mână perforată, ai văzut-o cum lupta,
Când spuneai că pentru tine, lupta este mult prea grea,
Chiar de-n casa ta e jale, acea liniște de sus,
Ai simțit-o-n întristarea, ce-ai avut-o tu de dus.

Tot ce face pentru tine, ce-a făcut... e voia Sa,
Să rămâi în locul care... El te-a pus... nu întreba,
Un răspuns la întrebare, pe pământ nu vei primi,
Sus în cer când vei ajunge, atunci toate le vei ști.

Dar până atunci tu rabdă, planul este doar al Său,
Să-l slujești cu dăruire, pe-al tău Tată Dumnezeu,
Slujba care el ți-a dat-o, este astăzi ea un har,
Să-l slujești... El te va pune, în al biruinței car.