În toamna mea am deschis ferestre,
Și-mi picură a Ta bunătate,
Cămările-s pline cu bucate,
Și nimic, nimic nu ne lipsește!
Din pădurea-ntreagă, netăiată,
Păsările cântă din zori de zi,
Se-ntrec în triluri și orice ar fi,
Îți mulțumesc pentru viața toată!
Și-i bucurie în crâng și-i pace...
Și frunzele se prind în horă și cânt,
În valul vieții-s plimbate de vânt,
Parcă sunt covoare fermecate!
C-o toamnă frumoasă și bogată,
Isuse, ne răsfeți cu bunătăți,
Soarele răsare pentru noi toți,
Și buni și răi, fără judecată!
În toamna mea am deschis ferestre,
Ca raza-I blândă, Lumina să intre
În golul din inima fierbinte,
Din bogăția cămării celeste!

Amin!