Un cor de voci melodioase, un trup cu maini ce-s ridicate sus, Asa ar trebui sa fim cand noi cantam spre slava Lui Isus,
Mai arzatoare decat focul, iubirea, sa nu mai fie doar un cuvant banal
Ce demodat se invecheste trecand vertiginos in fiecare an.

Un amalgam de fiinte pieritoare suntem de ne privim cu ura, Cand fara dragoste traim noi semanam c-o tragica faptura, Iar de mandria incolteste si ne credem a fi de neinlocuit,
La fiara groaznica, Satan, sa fim atenti, ca e sa stiti; de neclintit.

Cu ghiarele scarboase se-agata-n lupta crunta sa vina si aici, Chiar intre noi, sa ne-nvrajbeasca si-apoi sa-i fim amici, Subtil in suflet ne strecoara: dispret, invidie, grandoare, Acum mai mult ca altadata el vrea ca sa ne prinda-n ghiare.

Nu e pacat sa aib-asupra noastra biruinta, sa aiba bucurie? Provocator sa ne arunce in conflicte, sa rad-apoi cu marsavie? De i-am vedea figura bestiala stand intr-un colt, urzind doar rele
Sa ne dezbine cu intrigile sale tesute-asa viclean in vremuri grele.

Am strange randurile frati si mainile cu drag le-am strange intre noi,
Oricine-am fi, fara dispret; si cel bogat,si cel ce-i in nevoi. Fara prejudecati, iubiti-va ! cum sunteti fiecare si orice gresala
Acoperiti-o, iar dintre noi marirea mai bine sa dispara.